Sa aveti un Craciun frumos, care sa va aduca incredere

si speranta intr-un viitor mai bun!

Craciun Fericit!

Cu drag,

Cristina

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii…

… ca acesta este ajunul nasterii Christosului din tine.

Este o renastere, bineinteles, pentru ca Christos a fost acolo tot timpul. In acest ajun special poti experimenta acea Prezenta in tine, fiind tu, prin raspandirea dragostei ce ti-a fost daruita direct de Dumnezeu.

Darul minunat al Craciunului este ca nu dureaza o zi sau este experimentat o singura data, ci este tot anul – multumita tie. Tu esti darul, si ceea ce dai, aceea primesti.

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

http://www.humanitysteam.ro

O foarte frumoasa urare de Craciun, de la Editura For You (de la Uta):

Christos se naste, Pamantul serbeaza,
Oameni si Ingeri aniverseaza!

Azi in Iubire s-au unit si Cerul si Pamantul,
E-atata sarbatoare-n jur ca s-a topit cuvantul.

Si in tacerea-nmiresmata de gratie divina,
Intrezaresti, ce-ai fost si esti, un suflet de lumina
-Creati am fost, si tu, si eu,… in inima lui Dumnezeu.

E sarbatoare, e Craciun si mosu’-ti canta-n struna
Ca sa te bucuri intra-n joc, cu sufletul  in mâna.

Aprinde stelele pe cer, in brad si sub sprancene,
Viseaza tot ce n-ai visat, trimite vise-n stele;

Cu bucurie le presari, cu ris si veselie;
Se vor intoarce impliniri si bonus inc-o mie.

Va garanteaza, un ucenic al mosului )))

Preaplini de iubire sa fiti! Iubiti!

De sarbatorile Craciunului, imbraca-te in miracole, sufletului creste-i aripile, iubirii deschide-i inima, ofera-te bucuriei, zambetului reda-i zburdalnicia, privirile lumineaza-le, iar INCREDEREA, sa-ti intregeasca fiinta… ca fericirea sa se mute in casa ta!

Un Craciun frumos si miraculos!

Citeam undeva exclamatia: Ce calatorie magnifica este viata!

Am inceput sa inteleg, sa cred si sa simt adevarul invataturii ca, noi oamenii, suntem mult mai puternici decat credem ca suntem. Avem in noi insine puterea, prezenta de spirit, talentul si creativitatea, dar si curajul de a le recunoaste si folosi.

Am mai reusit sa inteleg ca, pentru a crea armonie in viata noastra, ar fi bine sa putem lasa in urma nostalgia si regretul, teama si anxietatea, cramponarea de ceea ce nu mai este necesar, si sa ne permitem sa fim purtati de val, cu convingerea ca vom fi calauziti si ajutati.

Calea fiecaruia dintre noi este invaluita in mister, dar este personala: Calatoria mea este numai a mea!

Pentru a ne urma calea trebuie sa avem incredere in propriile instincte; ele vin din centrul fiintei noastre si ne ajuta sa traim ceea ce ne-a fost harazit.

Viata chiar este o calatorie magnifica. Suntem binecuvantati sa fim calatorii vietii noastre.

Sa ne bucuram!

Cu drag,

Cristina

• Doua colinde interpretate de Stefan Hrusca:

Afara ninge linistit

Sfanta-i seara de Craciun

• Sus la Poarta Raiului, in interpretarea Corului Madrigal:

Cu drag,

Cristina

O minunata poveste, de Max Lucado (www.maxlucado.com), pentru copiii de toate varstele. (http://www.maxlucado.net/_product_30326/You_Are_Special_%28Hardback%29)

Esti special! Dumnezeu te iubeste chiar asa cum esti!

Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.

Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.

De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.

Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.
Tot stelute primeau si cei talentati; unii puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute… Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.

Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Punchinello era unul dintre acestia din urma.

Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii, dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea, cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse, mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.

Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca bulinute!!! Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.

„Merita multimea asta de buline negre”, isi spuneau omuletii unii altora. „Este clar ca nu e bun de nimic!”

Dupa un timp, Punchinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: „Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el. In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.

Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.

Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau, numai ca nu ramaneau lipite, ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina, unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.

„Ca ea vreau sa fiu”, ii trecu prin minte lui Punchinello. „Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!” Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.

„Nu este mare lucru”, ii raspunse ea. „In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.”

„Pe Eli?”

„Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.”

„Dar de ce?”

„Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.

„Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?”, striga el dupa ea. Insa Lucia nu-l mai auzi. Asa ca Punchinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.

„Dar nu este drept!”, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.

Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui!

Inghiti in sec si isi zise: „Eu aici nu raman!”, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele: „Punchinello, tu esti?”, se auzi un glas patrunzator. Punchinello se opri.

„Cat ma bucur sa te vad, Punchinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!” Punchinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.

„Stii cum ma cheama?”, il intreba Punchinello.

„Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat!”

Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca. „Hmm…”, murmura mesterul ingandurat, in timp ce se uita la bulinele negre ale lui Punchinello. „Se pare ca ai adunat ceva etichete…”

„Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!”

„Punchinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!”

„Chiar nu-ti pasa?”

„Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Punchinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!”

Punchinello incepu sa rada: „Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?”

Eli se uita la Punchinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet: „Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!”

Nimeni…, niciodata… nu-l mai privise astfel pe Punchinello… si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…

„In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine”, continua apoi Eli.

„Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, raspunse Punchinello.

„Stiu, mi-a povestit despre tine.”

„De ea de ce nu se prind etichetele?”

„Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!”

„Cum adica?”

„Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?”

„Pai, nu prea…” Eli zambi.

„Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.”

Eli il puse jos pe Punchinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse: „Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!”

Punchinello nu se opri din mers, dar gandi: „Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”

Si chiar in clipa aceea, cazu de pe el o bulina…

21 decembrie 2009

Esti o fiinta de lumina unica, cu un scop special, pe care doar tu il poti implini!

Gandul pozitiv al zilei: Acceptarea responsabilitatii este cheia libertatii personale.

Afirmatia pozitiva a zilei: SUNT liber(a) pentru ca recunosc faptul ca pot alege cum sa raspund evenimentelor din viata mea.

Vizualizarea pozitiva a zilei: Cu ochii mintii, ma uit in urma la timpul in care ma simtem liber(a), usor/usoara si neimpovarat(a). Chemand acest sentiment de libertate, imi amintesc cat de natural si confortabil ma simteam. Imi imaginez ca SUNT mult mai liber(a) ori de cate ori permit gandurilor pozitive sa controleze felul in care raspund evenimentelor din viata mea. Sunt recunoscator/recunoscatoare pentru ca sunt in viata si liber(a), copil iubit al lui Dumnezeu.

Combin aceste imagini cu sentimente de bucurie si le las sa zboare, stiind ca vor crea lucrurile bune pe care le vad si gandesc.

http://free-positive-thought.com

In seara zilei de 21 decembrie 2009, in Bucuresti, langa Hotelul Intercontinental, in acelasi loc si la aceeasi ora unde, in 1989, manifestantii anticomunisti au ridicat o baricada impotriva dictaturii, va avea loc o manifestare care presupune construirea unei scene exact pe locul baricadei din 1989.

Interpreti romani vor participa la un spectacol, omagiu adus jertfei celor ce si-au dat viata pentru libertatea noastra

Organizatori: Fundatia pentru Pluralism, in parteneriat cu Paul Cozighian Productions (Paul Cozighian este regizorul si producatorul filmului “2112″, despre evenimentele din 21 decembrie 1989).

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

A cincea calitate: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.